Invitaţie la reculegere pentru tineri

Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului propune tinerilor un timp de reculegere spirituală pentru perioada Postului Mare, pornind de la tema Zilei Mondiale a Tineretului 2015.

Zilele de reculegere se vor desfăşura în perioada 14-15 martie 2015, la Centrul Gaudium et Spes, din Traian (NT).

Întâlnirea va avea tema „Busola interioară spre fericire”, iar motoul biblic călăuzitor „Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Pornind de la această temă încredinţată de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta, timpul de reculegere va fi caracterizat de meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, reflecţie asupra realităţii tinerilor, a căutării fericirii, a curăţiei. Nu vor lipsi momente de tăcere şi de rugăciune comună.

Programul, care poate suferi unele modificări, este următorul:

Sâmbătă, 14 martie

09.00   Primirea participanţilor

10.00   Rugăciunea de deschidere

10.30   Dinamici de cunoaştere

Introducere

11.30   „Exploratori şi căutători” – exerciţii de reflecţie comună

13.00   Prânzul

15.00   Calea Crucii

16.00   Meditaţie: „Dorinţa fericirii” – pr. Felix Roca

17.30   Adoraţie euharistică – comuniune de rugăciune în cadrul iniţiativei mondiale „24 de ore pentru Domnul”

19.00   Sfânta Liturghie

20.00   Cina   

21.00   „Căutarea comorii… fericirii”

            Rugăciunea de seară

Duminică, 15 martie

08.00   Rugăciunea de dimineaţă

08.30   Micul dejun

09.00   Meditaţie: „Ecologia umană – valoarea curăţiei” – pr. Felix Roca

10.00   Reflecţie personală

10.30   „Dorinţele noastre” – moment de împărtăşire

12.00   Sfânta Liturghie

13.00   Prânzul

            Plecări

Timpul de reculegere va fi îmbogăţit de îndemnurile Papei Francisc adresate tinerilor în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2015:

„Da, dragi tineri, căutarea fericirii este comună tuturor persoanelor din toate timpurile şi de toate vârstele. Dumnezeu a depus în inima fiecărui bărbat şi a fiecărei femei o dorinţă ireprimabilă de fericire, de plinătate. Nu simţiţi că inimile voastre sunt neliniştite şi în continuă căutare a unui bine care poate sătura setea lor de infinit?”

„Perioada tinereţii este aceea în care îmboboceşte marea bogăţie afectivă prezentă în inimile voastre, dorinţa profundă a unei iubiri adevărate, frumoase şi mari. Câtă forţă există în această capacitate de a iubi şi de a fi iubiţi! Nu permiteţi ca această valoare preţioasă să fie falsificată, distrusă sau desfigurată.”

„Invitându-vă să redescoperiţi frumuseţea chemării umane la iubire, vă îndemn şi să vă răzvrătiţi împotriva tendinţei răspândite de a banaliza iubirea, mai ales când se încearcă să fie redusă numai la aspectul sexual, desprinzând-o astfel de caracteristicile sale de frumuseţe, comuniune, fidelitate şi responsabilitate.”

Întâlnirea este adresată tinerilor peste 18 ani. Cei care doresc să participe trebuie să se înscrie completând formularul de aici.

Contribuţia pentru cazare şi masă este de 55 de lei.

Detalii se pot obţine de la pr. Felix Roca: tel. 0741501481; email: pr.felixroca@gmail.com.

Vă aştept cu inima deschisă!

Rugăciune 3 zile, 72 de ore, infinite roade: Rugăciune pentru pace şi pentru creştinii persecutaţi

După campania de rugăciune pentru familii Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului propune o nouă iniţiativă de rugăciune continuă pentru pace în lume şi pentru creştinii persecutaţi.

În prima zi a anului Biserica celebrează Ziua Mondială a Păcii. Anul acesta papa Francisc a ales , pentru această zi, următoarea temă: „Nu mai sunteţi sclavi, ci fraţi”, invitând la o reflecţie sinceră şi la o acţiune comună împotriva tuturor formelor de sclavie.

Din păcate, începutul anului este marcat de tragicele evenimente din Franţa care readuc în actualitate terorismul, violenţa în numele religiei (sau mai bine zis instrumentalizarea justificărilor religioase), limitele libertăţii de expresie, respectul faţă de crezul religios etc.

În tot acest timp sute de mii de creştini sunt persecutaţi în lumea întreagă. Organizaţia protestantă americană Open Doors (www.opendoors.org), care se dedică temelor referitoare la libertatea religioasă în lumea întreagă, în raportul său pentru anul trecut afirmă că anul 2014 a fost anul cu

nivelul cel mai mare de persecuţii din epoca modernă. În clasamentul celor 50 de ţări în care creştinii, de diferite confesiuni, sunt persecutaţi sub diferite forme primele locuri sunt ocupate de: Coreea de Nord, Somalia, Iraq, Siria, Afganistan, Sudan, Iran, Pakistan, Eritreea şi Nigeria.  Pe lângă regimul comunist din Coreea de Nord, cauza principală a persecuţiilor la nivel mondial este extremismul islamic. Însă, organizaţia observă că a crescut intoleranţa, discriminarea şi violenţa faţă de creştini chiar şi în ţările considerate ca fiind majoritar creştine.

Considerând aceste situaţii Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului propune o iniţiativă de rugăciune continuă pentru pace în lume şi pentru creştinii persecutaţi. Această campanie de rugăciune va avea loc în zilele 16, 17 şi 18 ianuarie. Aceste zile de rugăciune precedă Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor.

Ce înseamnă 3, 72, infinit?

Iniţiativa are denumirea "Rugăciune 3 zile, 72 de ore, infinite roade" şi urmăreşte să creeze un lanţ de rugăciune pe parcursul a trei zile. Cifrele nu sunt întâmplătoare! A treia zi Cristos a înviat transformând întreaga realitate, învingând răul şi moartea. Rugăciunea comună poate transforma realitatea în care trăim chiar dacă răul pare să se răspândească tot mai mult. Trei zile sunt compuse din 72 de ore. Acesta este numărul ucenicilor trimişi de Cristos să vestească Evanghelia. În mod simbolic această cifră arată că învăţătura lui Cristos este destinată să ajungă la lumea întreagă. Rugăciunea înseamnă punerea în practică a misiunii lui Cristos, este aceea care trece dincolo de orice bariere şi uneşte oamenii din orice colţ a lumii făcând să apare roade infinite, care nu pot fi măsurate în cifre.

Cum mă pot uni în rugăciune?

Dacă doreşti să te uneşti acestei iniţiative poţi alege o oră, care nu fost deja aleasă, în care să te rogi pentru pace şi pentru creştinii persecutaţi. Poţi să te rogi în modul în care doreşti tu, să înalţi rugăciunile pe care le consideri cele mai potrivite. Lista este disponibilă aici. În dreptul orei pe care ai ales-o înscrie numele tău. Dacă împarţi ora de rugăciune cu alte persoane transcrie numele acestora. Dacă prima listă este completă te poţi înscrie în lista următoare.

Fă cunoscută iniţiativa şi altor persoane care ar putea să se alăture.

Această iniţiativă de rugăciune va continua şi pentru alte intenţii.

Lumea copiilor, cuvinte şi gesturi

În ziua de 28 decembrie 2014 Papa Francisc s-a întâlnit cu Asociaţia Familiilor Numeroase din Italia. Cu această ocazie a adresat un discurs cu adevărat minunat în care a vorbit despre valoarea familiei, despre misiunea părinţilor şi despre minunea copiilor. Despre copii Papa Francisc a spus următoarele cuvinte:

"Atunci când se înţelege asta, adică faptul că fiecare a fost voit de Dumnezeu, rămânem uimiţi de ce mare minune este un copil! Un copil schimbă viaţa! Noi toţi am văzut - bărbaţi, femei - că atunci când vine un copil viaţa se schimbă, este un alt lucru. Un copil este o minune care schimbă o viaţă. Voi, băieţi şi fetiţe, sunteţi tocmai asta: fiecare dintre voi este rod unic al iubirii, veniţi din iubire şi creşteţi în iubire. Sunteţi unici, dar nu singuri!" 

Faptul că avem multe de învăţat de la copii nu este o noutate. Însă, ei ne învaţă lucrurile frummoase ale vieţii mereu într-o manieră reînnoită. O dovadă este şi următorul filmuleţ:

Totuşi, se mai întâmplă ca ei să nu răspundă aşteptărilor noastre! :) 

Ritmurile liniştite ale consacrării

Papa Francisc a dorit ca Biserica să celebreze Anul vieţii consacrate ca să înţelegem şi să preţuim mai mult vocaţia şi misiunea călugărilor şi a călugăriţelor, de viaţă activă sau de viaţă contemplativă. Lor le spunea Papa Francisc: "treziţi lumea, luminaţi-o cu mărturia voastră profetică şi împotriva curentului!".

M-a încărcat mult povestea crâmpeielor de viaţă pe ritmurile liniştite ale consacrării, ilustrată muzical de sublima muzică de Advent. Nu cred că tuturor va transmite linişte :) cu toate acestea merită ascultată şi vizionată! 

Milostivirea inimii şi a mâinilor

În drumul nostru de aprofundare a fericirilor proclamate de Cristos am ajuns la: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire”. Această a cincea fericire a fost aleasă de Papa Francisc ca temă pentru Ziua Mondială a Tineretului de la Cracovia din anul 2016. Este cunoscută remarcabila contribuţie pe care sfânta Faustina Kowalska a adus-o în contemplarea milostivirii divine şi răspândirea acestei devoţiuni de către sfântul Ioan Paul al II-lea. Tocmai de aceea organizatorii Zilei Mondiale a Tineretului 2016 au definit Polonia ca fiind „campus misericordiae”. 

În Sfânta Scriptură cuvântul milostivire are două semnificaţii. Primul înţeles se referă la atitudinea celui mai puternic faţă de cel mai slab şi se exprimă, de obicei, prin iertarea infidelităţii şi a vinovăţiei. Aceasta este atitudinea permanentă a lui Dumnezeu faţă de poporul ales. Dumnezeu iartă rătăcirile poporului său pentru că „este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și de adevăr” (Ex 34,6). Psalmul 136 repetă acest adevăr ca o litanie explicând în lumina milostivirii lui Dumnezeu toate evenimentele din istoria poporului ales. Al doilea înţeles indică atitudinea faţă de cel nevoiaş şi suferind şi se exprimă prin faptele de milostivire. În viaţa lui Cristos strălucesc ambele forme ale milostivirii. El manifestă milostivirea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi, dar este sensibil şi faţă de suferinţele oamenilor, astfel încât dă de mâncare mulţimilor, vindecă pe cei bolnavi, eliberează pe cei legaţi de lanţurile răului etc. 

Este surprinzător faptul că Dumnezeu se bucură atunci când îşi manifestă milostivirea. Acesta este semnul să milostivirea sa nu este un fel de compătimire înjositoare. În cartea profetului Ezechiel Dumnezeu spune: „…nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci să se întoarcă cel rău de la calea lui și să trăiască” (Ez 33,11). Parabola oiţei pierdute se încheie astfel: „…va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire” (Lc 15,7). Femeia care a găsit moneda pierdută exclamă: „Bucurați-vă împreună cu mine” (Lc 15,9). În parabola tatălui milostiv bucuria se transformă în sărbătoare, în banchet: „…trebuia să ne bucurăm și să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort și a revenit la viață…” (Lc 15,32). Papa Francisc ne reaminteşte că: „Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ne ierte; noi obosim să cerem milostivirea sa”.

Sfântul Toma de Aquino spunea: „Milostivirea este în ea însăşi cea mai mare dintre toate virtuţile, de fapt îi revine ei să dăruiască celorlalţi şi, ceea ce contează mai mult, să suplinească lipsurile altora”. Prima milostivire trebuie să o avem faţă de noi, nu pentru a ne aproba defectele şi vinovăţiile, ci pentru a ne accepta limitele. Nu putem să oferim altora ceea ce nu am obţinut pentru noi înşine! Apoi Isus ne spune foarte clar: „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6,36). A avea milostivire în mod concret faţă de alţii înseamnă a simţi suferinţa celuilalt ca fiind propria suferinţă. Nu este suficient să ne întristăm de durerea celui de lângă noi, ci să încercăm să îl scoatem din starea respectivă. Adevărata milostivire depăşeşte graniţa sentimentelor bune şi se dezvoltă în voinţa continuă de a exercita caritatea şi dreptatea prin practicarea faptelor de milostenie sufletească şi trupească. Aceasta este o milostivire a inimii şi a mâinilor. 

Aşadar, trebuie să fim milostivi pentru că Dumnezeu este milostiv. Iar milostivirea sa ne face să trăim cu adevărat: „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morți din cauza greșelilor noastre, ne-a readus la viață împreună cu Cristos” (Ef 2,4-5).

Rugăciune 3 zile, 72 de ore, infinite roade

Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului propune o iniţiativă de rugăciune continuă pentru familii în timpul lucrărilor Sinodului dedicat problemelor cu care se confruntă familia în lumea contemporană. Această iniţiativă de rugăciune se va desfăşura în zilele în care crucea şi icoana Zilelor Mondiale ale Tineretului vor fi prezente în Dieceza de Iaşi.

Papa Francisc a cerut în numeroase rânduri credincioşilor să însoţească cu rugăciunea lor Sinodul pentru familie. Înaintea deschiderii Sinodului au avut loc numeroase iniţiative de rugăciune. Însă rugăciunea trebuie să continue pe toată perioada lucrărilor acestei importante adunări. De aceea, Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului propune o iniţiativă de rugăciune pentru familiile din lumea întreaga.

Ce înseamnă 3, 72, infinit?

Iniţiativa are denumirea „Rugăciune 3 zile, 72 de ore, infinite roade” şi urmăreşte să creeze un lanţ de rugăciune pe parcursul a trei zile. Cifrele nu sunt întâmplătoare! A treia zi Cristos a înviat transformând întreaga realitate, învingând răul şi moartea. Rugăciunea comună poate transforma realitatea în care trăim chiar dacă răul pare să se răspândească tot mai mult.  Trei zile sunt compuse din 72 de ore. Acesta este numărul ucenicilor trimişi de Cristos să vestească Evanghelia. În mod simbolic această cifră arată că învăţătura lui Cristos este destinată să ajungă la lumea întreagă. Rugăciunea înseamnă punerea în practică a misiunii lui Cristos, este aceea care trece dincolo de orice bariere şi uneşte oamenii din orice colţ a lumii făcând să apare roade infinite, care nu pot fi măsurate în cifre.

Cum mă pot uni în rugăciune?

Dacă doreşti să te uneşti acestei iniţiative poţi alege o oră, care nu fost deja aleasă, în care să te rogi pentru familii. Lista este disponibilă aici. În dreptul orei pe care ai ales-o înscrie numele tău. Dacă împarţi ora de rugăciune cu alte persoane transcrie numele acestora. 

Fă cunoscută iniţiativa şi altor persoane care ar putea să se alăture.

Acestă iniţiativă de rugăciune va continua şi pentru alte intenţii.

Pelerinajul crucii şi al icoanei Zilelor Mondiale ale Tineretului în Dieceza de Iaşi

Crucea şi icoana Zilelor Mondiale ale Tineretului vor fi în pelerinaj în întreaga Românie. Pentru câteva zile acestea vor poposi şi în Dieceza de Iaşi. Toţi credincioşii sunt invitaţi să participe la celebrări. În special tinerii sunt invitaţi să se apropie de crucea şi icoana dăruite lor de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea.

Care este valoarea spirituală a crucii şi a icoanei Zilelor Mondiale ale Tineretului?

„Crucea pelerină”, aşa cum mai este cunoscută, împreună cu icoana sfintei Fecioare Maria, sunt „încărcate” de rugăciunea a milioane de tineri în mijlocul cărora au poposit în comunităţile cele mai mici şi ascunse din diferite colţuri ale lumii sau cu ocazia întâlnirilor mondiale ale tineretului. Papa Francisc vorbea astfel despre cruce în timpul celebrării Căii crucii la Rio: „Cu crucea, Isus se uneşte cu tăcerea victimelor violenţei, care de acum nu mai pot să strige, mai ales cei nevinovaţi şi cei lipsiţi de apărare; cu crucea, Isus se uneşte cu familiile care sunt în dificultate şi care plâng pierderea tragică a copiilor lor… Cu crucea, Isus se uneşte cu toate persoanele care suferă foamea într-o lume care, pe de altă parte, îşi permite luxul să arunce în fiecare zi tone de mâncare; cu crucea, Isus este unit cu atâtea mame şi cu atâţia taţi care suferă văzându-şi copiii victime ale paradisurilor artificiale cum ar fi drogurile; cu crucea, Isus se uneşte cu cel care este persecutat datorită religiei, datorită ideilor, sau pur şi simplu din cauza culorii pielii; în cruce, Isus este unit cu atâţia tineri care au pierdut încrederea în instituţiile politice pentru că văd egoismul şi corupţia sau care au pierdut credinţa în Biserică şi chiar în Dumnezeu, datorită incoerenţei creştinilor şi a slujitorilor Evangheliei”.

La picioarele acestei cruci tinerii noştri au ocazia să pună toate aşteptările, căutările şi speranţele lor; să se roage pentru viaţa şi viitorul lor; să invoce binecuvântarea familiilor şi pacea pentru lumea întreagă.

Care este programul pelerinajului crucii şi al icoanei Zilelor Mondiale ale Tineretului în Dieceza de Iaşi?

Tinerii din România, împreună cu PS Aurel Percă, vor prelua crucea şi icoana de la tinerii din Republica Moldova, în ziua de 14 octombrie a.c., sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat, patroana Diecezei de Chişinău. Programul în Dieceza de Iaşi va fi următorul:

• 14 octombrie

Biserica „Sfinţii Apotoli Petru şi Paul”, Bacău 

17.00 - Primirea crucii – în faţa bisericii

    Rugăciunea rozariului 

18.00 - Sfânta Liturghie prezidată de PS Aurel Percă 

19.00 - Adoraţia crucii

• 15 octombrie

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul”, Oneşti

11.00 - Primirea crucii

    Adoraţia crucii

13.00 - Încheiere 

Biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Roman 

17.00 - Primirea crucii – în faţa bisericii

    Rugăciunea rozariului 

18.00 - Sfânta Liturghie prezidată de PS Aurel Percă 

19.00 - Adoraţia crucii

• 16 octombrie

Parohia „Sfânta Treime”, Butea;
Centrul pentru bolnavi şi bătrâni „Sfântul Ioan Paul al II-lea”, Butea

12.00 - Primirea crucii

           Adoraţia crucii

14.00 - Încheiere 

Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, Iaşi

17.00 - Primirea crucii – în faţa Palatului Culturii

    Procesiune

    Rugăciunea rozariului 

18.30 - Sfânta Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel

19.00 - Adoraţia crucii

Cum pot urmări pelerinajul crucii şi al icoanei Zilelor Mondiale ale Tineretului?

Itinerarul poate fi urmărit pe www.zmtromania.ro şi pa pagina de facebook Ziua Mondială a Tineretului.

Afişul poate fi descărcat de aici.

Îi invităm pe tineri şi pe toţi credincioşii să participe la aceste celebrări în jurul crucii lui Cristos şi să vestească tuturor, aşa cum spunea Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, că „doar în Cristos, mort şi înviat, există salvare şi mântuire”.

Pelerinajul crucii şi al icoanei Zilelor Mondiale ale Tineretului în Dieceza de Iaşi şi în România este totodată ocazie potrivită de a ne ruga pentru tinerii noştri care se găsesc în faţa atâtor dificultăţi şi care sunt asaltaţi de atâtea idei şi mentalităţi care amăgesc şi care aduc tristeţe şi nemulţumire; să ne rugăm pentru tinerii curajoşi care îl pun pe Cristos în centul vieţii lor; să ne rugăm pentru tinerii generoşi care sunt sensibili la necesităţile aproapelui. 

Pr. Felix Roca

Povestea roboţeilor

Azi am văzut un filmuleţ care redă o poveste destul de adevărată. Mare este riscul pentru fiecare dintre noi să devenim astfel de roboţei. Faptul că există tot mai multe instrumente tehnologice (şi tot mai sofisticate) nu înseamnă neapărat că acestea ajută şi la îmbunătăţirea comunicării dintre persoane. 

Papa Francisc evidenţiază aceste aspecte problematicei: "Viteza cu care se comunică informaţia depăşeşte capacitatea noastră de reflecţie şi de judecată, şi aceasta nu ne îngăduie o exprimare de sine echilibrată şi corectă. Varietatea opiniilor exprimate poate fi percepută ca bogăţie, dar este posibilă şi baricadarea după surse de informaţii care corespund doar aşteptărilor noastre şi ideilor noastre, sau chiar anumitor interese politice şi economice. Lumea comunicaţiilor poate contribui la creşterea noastră în cunoaştere, sau, dimpotrivă, la dezorientarea noastră. Dorinţa de conexiune digitală poate ajunge să ne izoleze de aproapele nostru, de cel care este mai aproape de noi. Să nu uităm că cel care, din diferite motive, nu are acces la media sociale, riscă să fie exclus". - Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale 2014.

Iată filmuleţul:

Glasul Coreei de Sud

Papa Francisc a efectuat o vizită în Coreea de Sud cu ocazia celei de-a VI-a Zile a Tineretului Asiatic. La liturghia de încheiere Papa s-a adresat astfel tinerilor:

"Ca tineri creştini, fie că sunteţi muncitori, sau studenţi, sau că aţi întreprins deja o profesie, sau aţi răspuns la chemarea la căsătorie, la viaţa călugărească sau la preoţie, voi nu sunteţi numai o parte din viitorul Bisericii: sunteţi şi o parte necesară şi iubită din prezentul Bisericii! Sunteţi prezentul Bisericii! Rămâneţi uniţi unii cu alţii, apropiaţi-vă tot mai mult de Dumnezeu şi împreună cu episcopii şi preoţii voştri trăiţi aceşti ani pentru a edifica o Biserică mai sfântă, mai misionară şi umilă - o Biserică mai sfântă, mai misionară şi mai umilă - o Biserică ce îl iubeşte şi-l adoră pe Dumnezeu, căutând să-i slujească pe săraci, persoanele singure, bolnavii şi marginalizaţii".

Înaintea vizitei Papei mai mult de 20 de celebrități din industria muzicală și de divertisment din Coreea de Sud s-au unit pentru a crea un clip video în onoarea Papei Francisc și a călătoriei sale apostolice. Actorul Ahn Sung-ki, unul dintre organizatorii evenimentului, a explicat că "dacă suntem uniți în rugăciune pentru alții [prin muzică], acest lucru ar putea fi cel mai frumos buchet de flori pe care le-am putea prezenta Papei la sosirea lui".

Pelerinajul tinerilor la Cacica: Fericiţi precum Maria!

În Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului tinerii din Dieceza de Iaşi sunt invitaţi să facă un pelerinaj la sanctuarul Sfintei Fecioare Maria de la Cacica, alăturând-se miilor de pelerini ce sunt prezenţi în fiecare an la această mare sărbătoare. Motoul din anul acesta al pelerinajului tinerilor este: Fericiţi precum Maria! Într-un mod special, tinerii se vor ruga pentru pace în lume şi pentru creştinii persecutaţi.

Care este semnificaţia unui pelerinaj?

Youcat-ul, catehismul pentru tineri, la nr. 276, explică ce este un pelerinaj: «Cine merge în pelerinaj „se roagă” cu picioarele şi experimentează cu toate facultăţile sale că toată viaţa sa este, în realitate, un mare drum spre Dumnezeu. Deja în Israelul antic se făceau pelerinaje la templul din Ierusalim; şi creştinii şi-au însuşit acest obicei. Astfel s-a format, mai ales in timpul Evului Mediu, o mişcare reglementată de pelerinaje, având ca destinaţie locurile sfinte (mai ales Ierusalimul şi mormintele apostolilor la Roma şi Santiago de Compostela). Adesea se pornea la drum pentru a face pocăinţă, lucru nu întotdeauna scutit de idei greşite, ca şi cum ar fi trebuit să se justifice în faţa lui Dumnezeu cu practici de auto-mortificare. În zilele noastre, practica pelerinajului trăieşte o renaştere deosebită: persoanele caută pacea şi forţa care provin din aceste locuri de har: sunt sătule de individualism, doresc să iasă din vălmăşeala de toate zilele, să se elibereze de lucrurile nefolositoare şi să ajungă la Dumnezeu prin „mişcarea spre” locurile spiritului».

Astfel, pelerinajul este o imagine a vieţii noastre, ne reaminteşte că suntem călători pe acest pământ şi că ne îndreptăm mereu spre scopul nostru final, veşnicia. Avem un drum al vieţii pe care-l parcurgem uneori în bucurie, alteori în tristeţe, uneori cu speranţă, alteori cu teamă. Pe acest drum presărat uneori cu împliniri, alteori cu decepţii, Maria ne este mereu alături şi, de fiecare dată, ni-l arată pe Isus, aşa cum recităm în rugăciunea Bucură-te, Regină.

Cum pot trăi bine acest pelerinaj?

Tema pelerinajului tinerilor de anul acesta este: Fericiţi precum Maria! Se inspiră din tema pentru Ziua Mondială a Tineretului 2014: „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor” (Mt 5,3). Papa Francisc, în mesajul său pentru Ziua Mondială a Tineretului 2014 se adresează astfel tinerilor: «Dragi tineri, Magnificat, cântarea Mariei, săracă în duh, este şi cântarea celui care trăieşte fericirile. Bucuria Evangheliei provine dintr-o inimă săracă, una care ştie să tresalte de bucurie şi să se minuneze pentru lucrările lui Dumnezeu, ca inima Fecioarei, pe care toate generaţiile o numesc „fericită” (cf. Lc1,48). Ea, mama săracilor şi steaua noii evanghelizări, să ne ajute să trăim Evanghelia, să întrupăm fericirile în viaţa noastră, să avem curajul fericirii».

Sunt câteva momente specifice ale unui pelerinaj, care, dacă sunt trăite cu atenţie, fac ca pelerinajul să aducă multe roade spirituale. Întregul pelerinaj este o rugăciune a celui care se îndreaptă către un sanctuar, casa Domnului.

Primul moment al pelerinajului este plecarea. Aceasta trebuie să fie marcată de un moment de rugăciune, în care fiecare persoană pune în faţa lui Dumnezeu dorinţa cu care participă la pelerinaj şi intenţiile de rugăciune.

Drumul pelerinajului trebuie să fie început îndreptând privirea spre cer. Psalmul 121, unul din psalmii pelerinilor, spune că întreaga fiinţă trebuie să fie înălţată către Domnul, chiar şi în situaţiile cele mai dificile: Domnul te va păzi de orice rău,/ Domnul îţi va apăra sufletul./ Domnul te va păzi la plecare şi la venire,/ de acum şi până în veac.

Un adevărat pelerinaj presupune şi efortul. Acesta este un element esenţial al pelerinajului. A parcurge un drum pe jos, înfruntând căldura sau frigul, razele dogoritoare ale soarelui sau ploaia, asfaltul înfierbântat sau pietrele şi praful înseamnă o penitenţă şi o întărire a voinţei. De fapt, viaţa este uneori o „cursă cu obstacole”. Însă în pelerinajul nostru pământesc Cristos păşeşte mereu cu noi.

Parcurgerea în spirit de credinţă a drumului către sanctuar oferă ocazia minunată de a trăi o experienţă de comuniune. Legătura cu Dumnezeu, întărită prin rugăciune, pregăteşte şi întăreşte comuniunea dintre persoane, care poate fi prelungită, după încheierea pelerinajului, prin acţiuni de caritate, de solidaritate sau de voluntariat, care ne reamintesc că am primit mult de la Dumnezeu şi în mod gratuit.

Pelerinajul ne ajută ca prin umilinţă şi recunoştinţă să conştientizăm mai mult această gratuitate şi abundenţă a harului lui Dumnezeu.

Într-o lume mereu agitată şi grăbită în care vrem să avem totul şi imediat pelerinajul ne educă să dăm valoare aşteptării. La sanctuar nu se ajunge imediat, însă parcurgerea drumului are valoare în sine şi face să crească bucuria întâlnirii cu Domnul în casa sa.

Apropierea de sanctuar face să crească această bucurie, parte integrantă a pelerinajului. Psalmul 122 spune: M-am bucurat când mi s-a spus:/ „Să mergem în casa Domnului!”.

Cum se va desfăşura pelerinajul tinerilor de la Cacica?

Pelerinajul tradiţional al tinerilor la sanctuarul de la Cacica va începe joi, 14 august 2014. Tinerii care doresc să participe sunt rugaţi să fie prezenţi la locul de după calea ferată, înainte de zona unde încep serpentinele, până la ora 12.00. La această oră va avea loc ritualul pornirii în pelerinaj, după care se va începe procesiunea spre sanctuar. Aici se va ajunge în jurul orei 13.30 şi va avea lor ritualul primirii pelerinilor tineri la sanctuar. În fruntea tinerilor va fi prezent PS Aurel Percă.

Sfânta Liturghie de la ora 18.00 va fi animată de tineri.

Următorul moment va fi privegherea mariană şi procesiunea cu lumânări de la ora 22.00.  La miezul nopţii, tinerii şi voluntarii, la îndemnul papei Francisc, vor conduce un timp de rugăciune pentru pace în lume şi pentru creştinii persecutaţi.

Sfânta Liturghie din solemnitatea Adormirea Maicii Domnului va avea loc la ora 11.00.

Întregul program al pelerinajului poate fi găsit aici.

Barca uşoară a vieţii

Începem cu acest articol să aprofundăm mesajul fiecărei fericiri evanghelice proclamate de Cristos oprindu-ne asupra celei dintâi: „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor” (Mt 5,3). În înţelegerea acestei fericiri ne ajută Papa Francisc care, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta, se adresează tinerilor pentru a le explica valoarea acestei fericiri.

Este greu să se vorbească despre sărăcie mai ales în aceste timpuri de criză economică sau să se vorbească despre acest lucru tinerilor care, oricum, nu posedă prea multe bunuri materiale. Dacă sărăcia a fost proclamată de Cristos ca fiind o fericire înseamnă că ea are o valoare profundă care trebuie să fie descoperită, înţeleasă şi trăită, trecând dincolo de uşurinţa unei interpretări. Papa Francisc scoate în evidenţă, înainte de toate, că însuşi Cristos s-a făcut sărac atunci când, deşi fiind Dumnezeu, a ales să se întrupeze, despuindu-se astfel de gloria sa. În Sfânta Scriptură termenul de „sărac” nu se referă doar la condiţia materială ci face referinţă la o atitudine de umilinţă, de conştiinţă a propriilor limite, astfel încât omul este un „cerşetor” de Dumnezeu, singura lui bogăţie adevărată. Conştient fiind că tinerii au nevoie de îndemnuri clare, Papa Francisc propune acestora trei modalităţi prin care să trăiască sărăcia în mod concret. Prima este libertatea faţă de lucruri. Acest aspect presupune un stil de viaţă care să se bazeze pe sobrietate, renunţarea la lucrurile inutile, atenţia de a nu fi seduşi de mania consumului şi a dorinţei nestăvilite de a avea. Atenţia faţă de săraci ajută la construirea unei culturi a solidarităţii. Un adevărat ucenic al lui Cristos nu poate rămâne indiferent în faţa atâtor forme de sărăcie materială şi spirituală. Astfel săracii sunt pentru noi o ocazie permanentă de a-l întâlni pe Cristos. De ceea, putem să învăţăm de la săraci, căci ei ne amintesc că valoarea unei persoane nu constă în lucrurile sau bogăţiile pe care le are.

Fiecare persoană care trăieşte fericirile face să se răspândească împărăţia lui Dumnezeu. Papa Francisc mărturiseşte: 

„Bucuriile cele mai frumoase şi spontane pe care le-am văzut în decursul vieţii mele sunt acelea ale persoanelor sărace care au puţin de ce să se agaţe. Evanghelizarea, în timpul nostru, va fi posibilă numai prin contagiul de bucurie”.

Scriitorul englez Jerome K. Jerome în urma unei călătorii cu barca pe Tamisa în sensul contrar curentului apei spunea: 

„Câtă lume, în călătoria de-a lungul fluviului vieţii, încarcă propria barcă, chiar până la a o face să se scufunde, cu o infinitate de mărunţişuri, pe care le consideră necesare pentru ca această călătorie să fie plăcută, dar care, în realitate, sunt inutile şi fără importanţă. Mai degrabă, de ce să nu facem în aşa fel încât barca vieţii noastre să fie uşoară, încărcată numai cu lucrurile de care avem nevoie cu adevărat: o căsuţă primitoare, plăceri simple, unul sau doi prieteni demni de acest nume, cineva pe care să îl iubeşti şi cineva care să te iubească, o pisică, un câine, o pipă sau două, necesarul pentru a mânca şi pentru a te acoperi? Am descoperi că în acest fel va fi mult mai uşor să împingem barca. Am avea timp pentru a gândi, pentru a lucra şi, chiar, pentru a bea ceva întinşi la soare”.

Sărăcia evanghelică nu este un atac la bogăţiile materiale câştigate cinstit, cu sudoarea frunţii, ci un îndemn de a nu ne baza pe siguranţele materiale, de a avea inima deschisă spre necesităţile aproapelui şi de a-l considera pe Dumnezeu cea mai mare bogăţie. În felul acesta viaţa este mult mai liniştită!

„Citeşte Fericirile care îţi vor face bine”

Dumnezeu a creat lumea ca o grădină minunată, plină de pomi, înţesată de izvoare, presărată de pajişti şi de flori. În această splendoare l-a pus pe bărbat şi pe femeie poruncindu-le: „Pentru fiecare rău care îl veţi comite eu voi face să cadă un fir de nisip în această imensă oază a lumii”. Dar oamenii, indiferenţi şi nesocotiţi, şi-au spus: „Ce poate să fie un fir de nisip în această imensitate de verdeaţă?”. Şi au început să trăiască fără noimă şi încrezuţi, răspândind mici şi mari nedreptăţi. Nu luau în considerare că, pentru fiecare vină a lor, Creatorul continua să trimită pe pământ fire aride de nisip. Aşa apărură deşerturile care, an după an, se lărgeau muşcând din grădina pământului, în indiferenţa locuitorilor. Creatorul continua să repete: „De ce creaturile mele predilecte se încăpăţânează să distrugă creaţia mea, cu atâta lejeritate şi superficialitate?”. 

Această povestioară arabă este, într-un anumit fel, portretul simbolic al istoriei umanităţii marcate tocmai de indiferenţă şi răutate care fac lumea noastră un deşert dezolant în care oamenii se agită în mod frenetic şi, poate fără sens, dar continuând să atragă după ei firele de nisip. Trăim timpuri tulburi, agitate şi îngrijorătoare. În această negură suntem chemaţi, fiecare dintre noi, să aprindem luminiţa noastră, să plantăm o floare, să ne îngrijim de un copăcel… Adică, să luăm în serios chemarea lui Dumnezeu de a fi sarea pământului şi lumina lumii, pentru ca „deşertul” răutăţii să nu se extindă, să nu mai muşte din lumea frumoasă creată de Dumnezeu. Cum putem face acest lucru?

În timpul Zilei Mondiale a Tineretului de la Rio de Janeiro papa Francisc, printre multe întâlniri, discursuri şi gesturi semnificative, s-a întâlnit şi cu tinerii din Argentina, în număr de peste 40 de mii. Acestora, dar şi lumii întregi, papa le spunea: 

„Uitaţi-vă, eu cred că în acest moment, această civilizaţie mondială a mers dincolo de limite, a mers dincolo de limite pentru că a creat un atare cult al zeului ban încât suntem în prezenţa unei filozofii şi a unei practici de excludere a celor doi poli ai vieţii care sunt promisiunile popoarelor. Excluderea bătrânilor, desigur. Cineva s-ar putea gândi că este un soi de eutanasie ascunsă, adică nu se are grijă de bătrâni; dar există şi o eutanasie culturală, pentru că nu sunt lăsaţi să vorbească, nu sunt lăsaţi să acţioneze. Şi excluderea tinerilor. Procentul pe care-l avem de tineri fără loc de muncă, fără serviciu, este foarte ridicat şi avem o generaţie care nu are experienţa demnităţii câştigate prin muncă. Adică această civilizaţie ne-a făcut să excludem cele două vârfuri care sunt viitorul nostru”.

Este o analiză foarte profundă a realităţii în care trăim. Papa este conştient de dificultatea de a înfrunta această realitate şi de a da un răspuns care să fie însufleţit de trăirea credinţei. De aceea, adresează şi o propunere clară:

„Uite, citeşte Fericirile care îţi vor face bine. Dacă vrei să ştii ce trebuie să faci în mod concret, citeşte Matei capitolul 25, care este protocolul cu care vom fi judecaţi. Cu aceste două lucruri aveţi Planul de acţiune: Fericirile şi Matei 25. Nu aveţi nevoie să citiţi altceva”.

Mai apoi, papa Francisc a propus pentru următoarele ediţii ale Zilei Mondiale a Tineretului teme legate de fericiri. Le exprimă în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2014:

„Pentru a ritma drumul nostru, în următorii trei ani aş vrea să reflectez împreună cu voi asupra fericirilor evanghelice, pe care le citim în Evanghelia sfântului Matei (5,1-12). Anul acesta vom începe meditând asupra celei dintâi: «Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor» (Mt 5,3); pentru anul 2015 propun «Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu» (Mt 5,8); şi în sfârşit, în 2016, tema va fi «Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire» (Mt 5,7)”.

Luând în considerare propunerea papei voi aprofunda în mai multe postări teme legate de trăirea fericirilor proclamate de Cristos.

Papa, comunicare, întâlnire, apropiere...

În primul său Mesaj pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale Papa Francisc vorbeşte despre comunicarea ca întâlnire între persoane, ca apropiere între acestea. Mesalul are tema: "Comunicarea în slujba unei culturi autentice a întâlnirii". 

Pentru Papa Francisc în centrul comunicării nu este mesajul ci persoanele care comunică. Mijloacele tehnogice ajută la comunicarea dintre oameni, ne apropie unii de alţii, însă există încă numeroase distanţe între oameni. Mijloacele de comunicare prezintă şi riscuri: atenuarea capacităţii de reflecţie şi judecată, căutarea interesului propriu sau de grup, dezorientare, izolare, excludere a celor care nu au acces la mjiloacele media. Cu toate acestea papa Francisc nu ezită să considere că internetul este un dar al lui Dumnezeu. Ambietul digital poate ajuta cu adevărat persoanele dacă se recuperează capacitatea de a face tăcere pentru a asculta şi dorinţa de a-l înţelege pe cel care este diferit de noi. "Reţeaua digitală poate să fie un loc bogat în umanitate, nu o reţea de fire, ci de persoane umane" spune Sfântul Părinte.

Pentru papa Francisc cel care comunică devine aproapele aproapelui său, după exemplul bunului samaritean. Asta înseamnă a conştientiza că suntem umani, că suntem fii ai lui Dumnezeu. Parabola bunului samaritean deveni un model de comunicare, pentru ca aceasta "să fie untdelemn parfumat pentru durere şi vin bun pentru veselie".

Într-un astfel de context papa nu ezită să îndemne: "A deschide uşile bisericilor înseamnă a le deschide şi în ambientul digital, fie pentru ca oamenii să intre, în orice condiţie de viaţă s-ar afla ei, fie pentru ca Evanghelia să poată trece pragul templului şi să iasă în întâmpinarea tuturor". 

Papa încheie Mesajul cu îndemnul : "Luminozitatea noastră să nu provină din trucuri sau efecte speciale, ci din faptul de a deveni aproape al celui pe care-l întâlnim rănit de-a lungul drumului, cu iubire, cu tandreţe".

Vă invit să citiţi Mesajul şi să reflectaţi la ideile împărtăşite de papa Francisc. Mesajul îl găsiţi aici. Lectură cu folos!

Papa Francisc, un înfocat suporter al tinerilor

3,8 milioane de persoane la Liturghia
finală de la ZMT Rio de Janeiro

La ZMT Rio de Janeiro preocuparea principală a Papei Francisc a fost aceea de a reaminti lumii întregi că „Domnul continuă să aibă nevoie de tineri pentru Biserica sa” şi să le spună tinerilor că „astăzi cheamă pe fiecare dintre voi să-l urmaţi în Biserica sa şi să fiţi misionari”. Este o chemare consistentă, motiv pentru care „tineretul trebuie să fie puternic, să se hrănească din credinţa sa şi nu să se umple cu alte lucruri”. Folosind o expresie locală (bote fé) Sfântul Părinte a cerut fiecărui tânăr: „Pune-l pe Cristos în viaţa ta, pune-ţi în El încrederea ta şi nu vei fi dezamăgit niciodată!”. Din prietenia cu Cristos se naşte şi curajul misiunii: „Nu vă fie frică să mergeţi şi să-l duceţi pe Cristos în orice loc, până la periferiile existenţiale, chiar şi la cel care pare mai departe, mai indiferent”. 

Papa Francisc, la fel ca Fericitul Ioan Paul al II-lea şi ca Papa Benedict al XVI-lea, i-a îndemnat pe tineri să ţintească mai sus, să nu se mulţumească cu lucruri banale cerându-le să nu stea la „coada istoriei”, „să nu privească viaţa de la balcon” ci de „a juca în înaintare”, de a fi protagonişti ai istoriei.  Există şi o modalitate de a ieşi din anonimat: „Vă cer să fiţi revoluţionari, vă cer să mergeţi împotriva curentului; da, în asta vă cer să vă răzvrătiţi împotriva acestei culturi a provizoriului, care, în fond, crede că voi nu sunteţi în stare să vă asumaţi responsabilităţi, crede că voi nu sunteţi capabili să iubiţi cu adevărat”. 

Sfântul Părinte a arătat că ştie foarte bine dificultăţile prin care trec tinerii în lumea întreagă şi i-a îndeamnat să unească aceste suferinţe cu crucea lui Cristos: „Isus este unit cu atâţia tineri care au pierdut încrederea în instituţiile politice pentru că văd egoismul şi corupţia sau care au pierdut credinţa în Biserică şi chiar în Dumnezeu, datorită incoerenţei creştinilor şi a slujitorilor Evangheliei”. Într-un astfel de context mandatul încredinţat tinerilor este cât se poate de clar: „Dragi prieteni, nu uitaţi: voi sunteţi câmpul credinţei. Voi sunteţi atleţii lui Cristos. Voi sunteţi constructorii unei Biserici mai frumoase şi ai unei lumi mai bune.” Un mandat sintetizat în predica de la liturghia de încheiere: „Mergeţi, fără frică, pentru a sluji”.

Tinerii, fereastra prin care viitorul intră în lume

Zilele Mondiale ale Tineretului sunt cu adevărat evenimente providenţiale pentru Biserică şi pentru lume, deoarece tinerii sunt în centrul atenţiei cu manifestările lor specifice şi, mai ales, cu preocupările, căutările şi dorinţele lor. Astfel de evenimente sunt pentru Biserică o ocazie potrivită să arata grija faţă de tineri şi să îndemne ca în orice colţ al lumii aceştia să fie ocrotiţi, încurajaţi şi susţinuţi. Papa Francisc a insistat asupra responsabilităţilor societăţii faţă de tineri: tutelarea condiţiilor materiale şi spirituale, garantarea siguranţei şi a educaţiei, oferirea unor valori durabile, încredinţarea unei lumi mai umane. „Cu aceste atitudini – spunea Papa Francisc – anticipăm astăzi viitorul care intră prin fereastra tinerilor” pentru ca ei să fie „artizani ai unei naţiuni şi ai unei lumi mai drepte, solidare şi fraterne”.

Civilizaţia mondială a creat un atare cult al banului încât a exclus cei doi poli ai vieţii, tinerii şi bătrânii. „Procentul pe care-l avem de tineri fără loc de muncă, fără serviciu, este foarte ridicat şi avem o generaţie care nu are experienţa demnităţii câştigate prin muncă” a spus cu amărăciune Papa. Într-un astfel de context „tinerii trebuie să iasă în evidenţă, trebuie să se impună; tinerii trebuie să iasă pentru a lupta pentru valori, pentru a lupta pentru aceste valori; şi bătrânii trebuie să deschidă gura, bătrânii trebuie să deschidă gura şi să ne înveţe!”. În faţa nedreptăţilor tinerii sunt dezamăgiţi de „fapte care vorbesc despre corupţie, de persoane care, în loc să caute binele comun, caută propriul interes” spunea Sfântul Părinte. Tinerii sunt îndemnaţi să ofere ei soluţia: „Căutaţi voi cei dintâi să duceţi binele, să nu vă obişnuiţi cu răul, ci să-l învingeţi cu binele”.

Dar şi Biserica are mulţi paşi de făcut înspre tineri. Păstorilor Bisericii Papa Francisc le-a adresat îndemnul insistent: „Să nu precupeţim eforturile noastre în formarea tinerilor!”. Păstorii au datoria de a-i ajuta pe tineri să redescopere curajul şi bucuria credinţei. „Nu putem rămâne închişi în parohie, în comunităţile noastre, în instituţia noastră parohială sau în instituţia noastră diecezană, când atâtea persoane sunt în aşteptarea Evangheliei!” se adresa Sfântul Părinte episcopilor, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor prezenţi la Rio. Această atenţie faţă de tineri trebuie trăită fără prejudecăţi şi fără frică: „Să-i determinăm pe tineri pentru ca să iasă. Desigur că vor face bazaconii. Să nu ne fie frică! Apostolii le-au făcut înaintea noastră”.