Scriitorul latin Aulus Gellius, povesteşte în lucrarea sa Noctes Atticae (Nopţile atice, cartea V, cap. 14) despre un sclav roman pe nume Androcle. Acesta, refugiat în Africa, a întâlnit într-o pădure un leu rănit la picior. I-a scos spinul, destul de mare, din labă şi i-a vindecat rana. Leul s-a ataşat de el şi l-a însoţit un timp. Reîntors în ţară, Androcle a fost prins şi aruncat să lupte cu fiarele în circul din Roma. Dar, spre uimirea tuturor, leul din arenă s-a aşezat cuminte la picioarele lui Androcle. Îşi recunoscuse binefăcătorul! Impresionat, împăratul l-a graţiat pe sclav şi i-a dăruit leul care l-a întovărăşit tot restul vieţii.
De atunci "leul lui Androcle" a devenit simbolul recunoştinţei. Pe această temă, George Bernard Shaw a scris o comedie care poartă numele Androcle şi leul şi care se încheie cu vorbele acestuia către leul salvator: "Cât timp vom fi împreună, nu va exista cuşcă pentru tine, nici sclavie pentru mine!"
Am redat această povestioară deoarece zilele trecute am participat la o zi de reculegere cu grupul de tineri care se întâlnesc în Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi (Catedrală). Erau tineri din Acţiunea Catolică ce se pregăteau pentru momentul adeziunii de a doua zi. Împreună am meditat asupra valorii recunoştinţei faţă de Dumnezeu, faţă de cei dragi nouă, faţă de cei care ne fac binele. Toţi am căzut de acord că ar fi bine să dăm importanţă aspectelor care ni se par cele mai banale, dar care de fapt sunt daruri minunate ce le-am primit de la Dumnezeu! Am vizionat şi un filmuleţ pe care vi-l propun şi vouă: "Micile plăceri ale vieţii".
