Lumea copiilor, cuvinte şi gesturi

În ziua de 28 decembrie 2014 Papa Francisc s-a întâlnit cu Asociaţia Familiilor Numeroase din Italia. Cu această ocazie a adresat un discurs cu adevărat minunat în care a vorbit despre valoarea familiei, despre misiunea părinţilor şi despre minunea copiilor. Despre copii Papa Francisc a spus următoarele cuvinte:

"Atunci când se înţelege asta, adică faptul că fiecare a fost voit de Dumnezeu, rămânem uimiţi de ce mare minune este un copil! Un copil schimbă viaţa! Noi toţi am văzut - bărbaţi, femei - că atunci când vine un copil viaţa se schimbă, este un alt lucru. Un copil este o minune care schimbă o viaţă. Voi, băieţi şi fetiţe, sunteţi tocmai asta: fiecare dintre voi este rod unic al iubirii, veniţi din iubire şi creşteţi în iubire. Sunteţi unici, dar nu singuri!" 

Faptul că avem multe de învăţat de la copii nu este o noutate. Însă, ei ne învaţă lucrurile frummoase ale vieţii mereu într-o manieră reînnoită. O dovadă este şi următorul filmuleţ:

Totuşi, se mai întâmplă ca ei să nu răspundă aşteptărilor noastre! :) 

Voluntari la Cacica: fericiţi precum Maria, la şcoala slujirii!

Peste 80 de tineri s-au înscris ca voluntari pentru pelerinajul de la Cacica. Ei vor pune efortul şi capacităţile lor în slujba pelerinilor, după exemplul Mariei care s-a făcut „roaba Domnului”. Fiecare dintre ei este animat de diferite dorinţe şi aşteaptă să trăiască bucuria de a sluji. Redau în continuare câteva din motivaţiile voluntarilor.

„Unele persoane dintre noi fac voluntariat la Cacica de foarte mulţi ani şi sunt obişnuiţi cu tot ce înseamnă voluntariat. Cel puţin eu, nu am mai ajuns la Cacica de trei ani şi por să spun că îmi lipseşte enorm de mult acest lucru… Nu pot să merg al Cacica doar ca simplu pelerin, deoarece îmi aduc aminte că mulţi ani la rând am fost voluntar”. (Florin)

„Aceste zile din an sunt unice pentru mine întru-cât simt că, pe lângă implicarea în buna organizare a unui eveniment, trăiesc rugăciunea mult mai intens. Entuziasmul celorlalţi voluntari şi bucuria cu care îşi oferă disponibilitatea mă motivează şi pe mine. Astfel, îmi doresc să fac şi eu parte din acest grup de oameni minunaşi şi să ajut cum pot ca sărbătoarea să fie frumoasă şi ca să o bucurăm împreuna pe Mama noastră dragă, Maria”. (Paula)

„Întrucât suntem în slujba Bisericii pentru binele lumii, încercăm să spunem DA lui Dumnezeu, prin Sfânta Fecioară Maria, pentru a ne oferi toată disponibilitatea şi capacitatea de a fi voluntari. Eu îmi doresc ca aceste zile să fie zile speciale şi de edificare pentru fiecare dintre noi”. (Erwin)

„Pentru mine Cacica înseamnă acasă, aproape. Am rude acolo, locuiesc nu departe de acel loc, sunt la sânul Fecioarei. Însă vreau să fiu și mai aproape, iar în opinia mea asta înseamnă a fi voluntar. Să faci parte din inima acelui eveniment, să participi cu dragoste, să te dăruiești timp de câteva zile și să „slujești” celor care îți cer ajutorul. În acele momente simt că fac parte dintr-o familie mai mare și că mă pot face utilă. De altfel, sunt niște momente unice pe care le trăiesc la o intensitate mai mare atunci când sunt voluntar. Și, nu în ultimul rând: bucurieeeeeee!”. (Bianca)

„Doresc să răspund la chemarea Mariei iar faptul de a fi voluntar este cel mai potrivit mod de a răspunde la această chemare. Prin timpul şi energia pe care le voi oferi, vreau să fiu mai aproape de Maria şi prin ea de Isus”. (Gabriel)

„Voluntarul are un rol foarte important în desfăşurarea evenimentului. Datorită nouă pelerini se pot bucura de o buna organizarea pe timpul pelerinajului. Aşadar, este bine să răspundem prompt la chemarea Mamei noastre! Suntem tineri şi avem multe de oferit celorlalţi. Haideţi să deschidem inimile şi să aducem zâmbetul pe buze nevoiaşilor”.  (Luiza)

Mulţumim tuturor voluntarilor pentru disponibilitate! Exemplul lor este un îndemn pentru ceilalţi tineri să participe la pelerinajul de la Cacica!

Diferenţa între frumuseţea reală şi cea virtuală

Spre finalul Mesajului pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale 2014 papa Francisc îndeamnă: "Luminozitatea noastră să nu provină din trucuri sau efecte speciale, ci din faptul de a deveni aproape al celui pe care-l întâlnim rănit de-a lungul drumului, cu iubire, cu tandreţe".

Mi-au venit în minte aceste cuvinte când am văzut videoclipul cântăreţei maghiare Boggie prin intermediul căruia realizatorii, Lőrincz Nándor şi Nagy Bálint, au dorit să arate cât de mult se duce la extrem operaţia de retuşare digitală a imaginii cântăreţilor, actorilor, oamenilor de televiziune. Din câte îmi dau seama videoclipul nu este în totalitate "produsul" unui soft de editare video, ci şi rodul unui tradiţional make-up. Însă, ideea care doreşte să o redea este valabilă.

Mă gândesc cât de mult ne "holbăm" la unele imagini şi spunem: "ce bine arată acela/aceea!", când de fapt, nu se ştie cât este natural şi cât este retuşat. Mai dramatic este atunci când adolescenţii şi tinerii sunt fascinaţi de felul în care vedetele arată pe ecran sau în reviste şi mult este... iluzie. 

„Nu te uita la chipul și înălțimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul însă se uită la inimă”. - 1Sam 16,7