Paşi pe drumul sfinţeniei

În Solemnitatea Tuturor Sfinţilor lucrul la cere trebuie să ne gândim cel mai mult este că fiecare dintre noi suntem chemaţi să fim sfinţi! Sfântul Augustin îşi spunea: 

„Dacă atâţia şi atâtea au putut, eu de ce nu aş putea?” 

Giorgio La Pira, „primarul sfânt” de Florenţa, a exlamat într-o zi: 

„Aud de multe ori că se spune că pentru a îndrepta lumea este nevoie de una şi de alta... Ştiţi ce ar trebui pentru ca lumea noastră să se îndrepte? Ar fi nevoie de mai mulţi sfinţi, da, mai mulţi sfinţi! Nu am niciun dubiu în privinţa aceasta!”. 

Încă o dată ne dăm seama că numai Cristos poate da sens celor mai profunde aspiraţii ale omului, deci şi aspiraţiei spre sfinţenie. Ca prieteni ai lui Cristos încercăm să căutăm, cu ajutorul unor psalmi, încurajările de care avem nevoie pentru a păşi pe drumul sfinţeniei.

„Să ştiţi că Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: când strig către el, Domnul mă aude… Eu mă culc în pace şi adorm îndată, căci numai tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă.” (Ps 4, 4.9) Dumnezeu face minuni şi în viaţa ta! Fii convins că nu te-a uitat în colţul tău de lume, că nu te-a rătăcit prin listele sale! Trebuie doar să deschizi „ochii” sufletului tău pentru a descoperi prezenţa şi acţiunea sa în viaţa ta! Nu uita că el ştie mult mai bine de ceea ce ai nevoie. Sfinţenia înseamnă să nu îi faci tu lui Dumnezeu fişa postului, ci să descoperi în rugăciune ceea ce el doreşte pentru tine!

„Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Ps 23,1) Dumnezeu are grijă şi de viaţa ta. Chiar şi atunci când ţi se pare că ai rămas singur şi părăsit chiar şi de Dumnezeu, el este aproape de tine, în mod discret şi răbdător. Să nu crezi că dacă în momentele de încercare te vei supăra pe Dumnezeu vei găsi linişte şi pace. Dimpotrivă! Dacă te vei îndepărta de turma lui Dumnezeu rişti să fii sfâşiat de atâţia lupi. Se creşte în sfinţenie şi în momentele mai întunecate!

„În ziua în care sunt cuprins de teamă, eu mă încred în tine. În Dumnezeu, al cărui cuvânt îl laud, în Dumnezeu mi-am pus încrederea şi nu-mi este teamă.” (Ps 56,4-5) Frica nu lipseşte din viaţa ta. Acest lucru este foarte normal. Este important, însă, cum acţionezi în momentele de teamă. Dacă eşti conştient că numai la Dumnezeu găseşti scăpare şi ajutor poţi învinge orice teamă! Dacă vei căuta „rezolvare” în altă parte aşteaptă-te ca teama să crească! Curajul credinţei face să crească sfinţenia!

„Fericit este omul care îşi află tăria în tine şi căile tale sunt mereu în inima sa.” (Ps 84,6) Fericirea adevărată nu se găseşte decât în comuniunea cu Dumnezeu! Nu te amăgi că o vei găsi în altă parte! Nu te amăgi că ceea ce te îndepărtează de Dumnezeu te va apropia de binele vieţii tale. Nu sunt decât iluzii trecătoare! Iar tu nu vrei să trăieşti din amăgiri! Sfinţenia înseamnă a fi convins că Dumnezeu este izvorul oricărui bine!

Cuvântul lui Dumnezeu ne garantează că există mulţi sfinţi: o multitudine! De cele mai multe ori nu ne dăm seama de sfinţii de lângă noi: atâtea mame pline de iubire, atâţia taţi care trudesc pentru propria familie, atâtea persoane blânde, cinstite, dispuse să se sacrifice etc. Dintre aceştia trebuie să facem parte şi noi!