Bucuria în încercări

Suntem în perioada Postului Mare şi poate am fi tentaţi să considerăm că ar trebui să întrerupem itinerariul nostru spre descoperirea adevăratei bucurii, deoarece renunţarea, jertfa şi penitenţa ar trebui să fie în prim-plan în acest timp liturgic. Cristos clarifică foarte convingător acest aspect: „Când postiţi nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi strâmbă feţele, ca să arate oamenilor că postesc.” (Mt 6,16). Îndemnul său este foarte clar! Aşadar, continuăm drumul nostru, dar ţinem cont şi de timpul Postului Mare şi ne întrebăm de această dată: o persoană încercată de greutăţi cum ar putea să se bucure? În atâtea drame care se năpustesc asupra multor oameni, cum să cauţi bucuria? Nu este absurd? Când medităm suferinţele şi moartea pe cruce a Mântuitorului, am putea oare să tresăltăm de bucurie?

Sfântul Paul scrie o scrisoare creştinilor din Tesalonic. Aceştia erau, în mare parte, oameni simpli, săraci, chiar sclavi, care de puţin timp deveniseră creştini. Acestora, deşi se găseau în dificultăţi, sfântul Paul le spune: „Bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare! Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus cu privire la voi!” (1Tes 5,16). Cum poate fi vie bucuria în încercări şi în greutăţi? Sfântul Paul dezvăluie secretul bucuriei: obişnuinţa de a mulţumi lui Dumnezeu, privirea mereu aţintită asupra lui Cristos şi rugăciunea în orice situaţie. Nu este suficient să îi mulţumim lui Dumnezeu doar atunci când totul este bine, când corabia vieţii noastre înaintează lin şi hotărât în larg. Contează să ne încredem în Dumnezeu şi atunci când pânzele sunt străpunse de vânt, când catargul s-a rupt şi cârma se învârte haotic. De fapt, în astfel de situaţii numai Dumnezeu poate fi busola salvatoare! Toate le putem în Cel care ne dă forţa!

Puterea de a rămâne cu Dumnezeu izvorăşte şi din convingerea că El scoate un bine şi din cel mai mare rău, că nu răul are ultimul cuvânt, că răul care se manifestă în viaţa mea mă poate feri de un rău şi mai mare sau că în situaţiile de încercare prin care am trecut „putea fi şi mai rău”! Astfel putem să găsim „un pic de bine” în orice situaţie şi în orice persoană. Sunt persoane care văd răul la tot pasul şi sunt persoane care găsesc seminţe de bine în toate situaţiile vieţii. Astfel este valabil proverbul: „Cum îţi aşterni, aşa dormi!”

Atunci când suntem încercaţi de diferite suferinţe de multe ori ne tânguim: „De ce tocmai mie mi se întâmplă asta?” Din păcate uităm să înălţăm această întrebare şi atunci când viaţa ne este inundată de momente pline de bucurie. Şi în aceste momente ar trebui să ne întrebăm: „De ce tocmai mie? Cu ce sunt eu mai bun ca alţii? Ce merite am?” De aceea ar trebui să ne obişnuim să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate, fără a ne descuraja. Un îndemn, în sensul acesta, îl face Papa Benedict al XVI-lea tinerilor: „Biserica se bazează pe voi pentru această misiune angajantă: să nu vă descurajeze dificultăţile şi încercările pe care le întâlniţi. Fiţi răbdători şi perseverenţi, învingând tendinţa naturală a tinerilor la grabă, la a voi totul şi imediat.” Răbdarea şi perseverenţa fac să se împlinească în viaţa noastră cuvintele sfântului Paul: „Dumnezeu speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosiţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15,13).

Aceste gânduri ne pot ajuta să păşim înainte pe drumul spre adevărata bucurie în acest timp al Postului Mare, pregătindu-ne pentru marea bucurie a Învierii lui Cristos.