Marele don Bosco

Astăzi este sărbătoarea liturgică a sfântului Ioan Bosco, don Bosco, aşa cum este numit în toată lumea. 

Ceea ce mă impresionează cel mai mult la don Bosco este modul cum a reuşit să transmită tinerilor că sunt importanţi şi să conştientizeze atât societatea cât şi Biserica de faptul că trebuie să investească în tineri, să îi considere nu ca pe o problemă ci ca pe o resursă.

Cred că nu există tânăr care să nu simtă felul în care adulţii îl privesc şi ce părere au în general despre tineri. Astfel îşi dă seamă că, în funcţie de ambient şi interese, sunt multe atitudini faţă de lumea tinerilor. Acest lucru nu poate să îi fie indiferent unui tânăr deoarece un lucru este să simţi că ceilalţi te privesc cu încrede şi speranţă şi alt lucru este să constaţi că faci parte dintr-o categorie căreia puţin îi mai lipseşte să fie considerată „demonizată”.

„Cine sunt pentru tine tată, mamă, profesor, soră, preot, politician…?” Cred că mulţi dintre cei care se ocupă de tineri, ar gândi (şi poate nu ar avea curajul să răspundă): eşti o problemă, nu eşti coerent, nu se poate avea încredere în tine, nu vrei să studiezi, nu eşti capabil de sacrificiu, trăieşti cum vrei tu … Nu putem, însă, să ne gândim la tineri fără să fi făcut în prealabil o alegere categorică, poate împotriva curentului: aceea de a fi mereu de partea lor! Don Bosco spunea: „Este deajuns să fiţi tineri pentru ca eu să vă iubesc”. Papa Ioan Paul al II-lea le spunea tinerilor din Kazahstan, duminică 23 seprembrie 2001: „Tu eşti un gând al lui Dumnezeu, tu eşti o bătaie a inimii lui Dumnezeu, tu ai o valoare, într-un anumit sens, infinită, tu contezi pentru Dumnezeu în individualitatea ta irepetibilă”. Papa Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului din 2011 îşi exprimă marea încrederea în tineri: „Dragi tineri, Biserica se bazează pe voi! Are nevoie de credinţa voastră vie, de caritatea voastră creativă şi de dinamismul speranţei voastre. Prezenţa voastră reînnoieşte Biserica, o întinereşte şi-i dăruieşte un nou elan.”

Din toate aceste fragmente reiese atitudinea Bisericii faţă de tineri: o atitudine plină de speranţă, de încredere, dar în acelaşi timp plină de conştiinţa responsabilităţii pe care o are în privinţa educării lor. Tocmai de aceea Biserica încearcă să fie atentă la întrebările, problemele, aspiraţiile tinerilor, la setea lor de Dumnezeu şi de valori autentice. Apoi, Biserica, nu poate să nu îl propună pe Cristos ca model de viaţă, care, dacă este urmat, oferă existenţei sens şi împlinire. Însă această aventură a urmării lui Cristos nu poate fi trăită de unul singur, ci trebuie să fie împărtăşită cu ceilalţi care s-au decis să fie prieteni ai lui Cristos, formând astfel marea familie a Bisericii. În această familie nimeni nu este în plus, nimeni nu este izolat, nimeni nu este anonim, deoarece fiecare este „un gând al lui Dumnezeu”, „o bătaie a inimii lui Dumnezeu”. Iată cum înţelege Biserica să îi educe pe tineri: este atentă la viaţa lor, propune exemplul lui Cristos, construieşte comuniunea şi pune în valoare identitatea fiecăruia în parte.

E adevărat că nu tot timpul transpare acest gând al Bisericii faţă de tineri în modul de a gândi al celor care se ocupă de ei, dar acest lucru nu trebuie să fie o piedică pentru ca tinerii să se simtă iubiţi şi încurajaţi să îşi aducă aportul în orice domeniu, punând în valoare calităţile lor. Din fericire există atâţia sfinţi, printre care străluceşte don Bosco, ce au arătat prin viaţa şi misiunea lor cât de importanţi sunt tinerii.