Bogăţia care dăinuie veşnic

Suntem la începutul unui nou an şi privim cu speranţă drumul care se deschide în faţa noastră. Nu lipsesc temerile, îngrijorările sau incertitudinile, dar la începutul fiecărui an ne luăm doza de speranţă şi de încredere, cu dorinţa ca viaţa noastră să se transforme şi să fie atinsă, măcar puţin, de mulţumire, de pace şi de bucurie! Chiar aşa, de bucurie! Alături de urările de sănătate şi de prosperitate pe care le facem celor dragi în această perioadă nu lipsesc urările de bucurie. De fapt, dacă omul nu se bucură de tot ceea ce este bun şi frumos atunci viaţa nu are gust. Dimpotrivă, cei de la Holograf  cântă că „Viaţa are gust/Dacă inima ta e tot timpul deschisă/Viaţa are gust/Bucură-te de ea.”

Pentru Ziua Mondială a Tineretului din anul acesta papa Benedict al XVI-lea a propus tema „Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Fil 4,4). Tocmai de aceea am ales ca în această pagină pentru tineri să vorbim, în acest an, despre bucurie. Poate unora li se pare un subiect siropos, care are iz de dulcegării… Dacă ne gândim că Dumnezeu este Bucuria şi noi suntem invitaţi să ne bucurăm în el atunci înseamnă că bucuria este o chemare, este un dar al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Paul Claudel spunea că „bucuria este primul şi ultimul cuvânt al Evangheliei”. Dacă Evanghelia este „vestea cea bună” atunci ea este purtătoare şi de bucurie. Isaia profeţea lucrul acesta: „Slujitorii mei se vor bucura […] Vor jubila datorită bucuriei inimii lor” (Is 65,13-14). La botezul lui Isus, Tatăl proclamă: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată bucuria” (Lc 1,11). Este un mesaj din partea Tatălui pentru fiecare dintre noi: „dacă faci voinţa mea, adică dacă faci ceea ce este bine pentru tine, atunci în tine îmi găsesc toată bucuria mea şi nici pe tine nu te va ocoli bucuria”.  Iar Cristos aminteşte că întreaga sa misiune este aceea de a restabili bucuria în inima omului ca rod al mântuirii: „V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11). Biserica nu putea să nu transmită mai departe acest mesaj. Fericitul Ioan Paul al II-lea era convins că „frumuseţea bucuriei este importantă ca şi frumuseţea iubirii” şi amintea oamenilor că „Dumnezeu doreşte fericirea fiecărui om. El eliberează şi cheamă la bucurie poporul său. Viaţa creştină este chemată să fie o deplină bucurie”. Papa Benedict al XVI-lea evidenţiază valoarea şi profunzimea bucuriei: «Bucuria pe care liturgia o trezeşte în inimile noastre de creştini este destinată întregii omeniri, în particular celor mai săraci, în acest caz celor săraci în bucurie! […] Ne gândim mai ales la tinerii care au pierdut sensul unei bucurii autentice şi o caută în zadar acolo unde este imposibil să o găsească […] Invitaţia la bucurie nu este un mesaj care ne înstrăinează sau o anestezie sterilă, ci, dimpotrivă, este profeţia unei eliberări, o referinţă la o mântuire care porneşte de la reînnoirea noastră interioară».

Sper că v-am convins că bucuria este o bogăţie care dăinuie veşnic şi că nu este exagerat să ne ocupăm de ea pe parcursul acestui an, deoarece „pentru un creştin bucuria este o datorie” exprima sfântul Augustin.. Vă doresc ca în acest an şi în toată viaţa să simţiţi că „bucuria Domnului este forţa voastră” (Neh 8,10).

Articol apărut în Lumina creştinului, 1/2012